Am terminat examenele...si am terminat si vestuta pe care am tricotat-o pt Luca...primul meu "proiect" mai complicat...poate unii vor rade, dar pt mine care am facut aceasta vestuta mai mult pe ghicite (am gasit cateva pattern-uri, dar nu pot descifra "codurile" folosite in lumea tricoturilor, deci...good luck guessing cum si cat scazi la maneca, la gat, etc), faptul ca am terminat-o cu bine, si i se si potriveste lui Luca, inseamna o victorie!!
felicitari, draga mea! Esti o mama vrednica de laude!
ReplyDeleteSi tu la fel, sunt convinsa :)
DeleteSi eu impleteam pentru Diana.Este frumoasa vestuta.A fost mai greu prima oara.Pup!
ReplyDeleteAsa,acum sper sa reusesc sa fac una si pt Pascal, sa ne arati si noua ce ai facut pt Diana.
Deletehihi....mi-aduce aminte de copilarie!
ReplyDeleteMiruna mea are o vestuta din asta , mostenire de acum 37 de ani...purtata de taica'su, adik remi, de sora lui remi, adica matusa Mirunei, si de fata matusii, adica vara ei dreapta...:))
p.s. ii sta bine...spor la lucru!
Merci...nici eu nu as arunca-o cand ii ramane mica, am s-o pastrez cu drag!
DeleteCe dragutel e Luca si ce bine ii sta :* Imi plac patratelele :)
ReplyDeletemerci...m-am gandit sa nu o fac prea boring, si asa am aparut cu patratelele!
Deletesorry, sunt tot eu mai sus, dar am scris de pe contul lui Pascal...
ReplyDeletenu-mi dau seama cum se termina in fata sus, dar am senzatia ca lipste ceva, de final. poti sa mai pui niste "ochi" si sa mai faci vreo 2-3randuri, ca sa arate finisata. asta in cazul in care nu-i la moda asa, "zdrentuit" si atunci nu-i cazul. spor la lucru, arata foarte bine si vestuta si porcusorul :)
ReplyDeletefirele alea de la gat, asa "am conceput" (ce cuvinte mari folosesc!!) modelul-dar este adevarat ca nu ma pricep, nici nu prea am gasit instructiuni pe net; deci am facut si eu cum m-a taiat capul. are cateva randuri "pe dos" ca sa marcheze despicatura, dar nu se vad in poza, si cred ca ar fi ttrebuit sa fac mai multe....ma rog...data viitoare o sa ma documentez mai mult...
ReplyDeleteba eu as zice ca te pricepi si ca o faci chiar bine! ma indeletniceam si eu intr-o vreme cu astea, cand era fiica-mea mica. acum sunt la goblen :D
ReplyDeleteOhhh,si eu vreau sa ma apuc de goblen....cand eram pustoaica le detestam, mi se parea taranesti, de cand traiesc in Belgia vad totul altfel, si nu mi-e rusine sa spun ca mi s-au rafinat gusturile, si ca apreciez cam tot ce e vintage, antic (cu conditia sa fie de bun gust); O seara buna iti doresc!...nu ma pricep..ma chinui sa ma pricep!!:))) hahaha!!
ReplyDeleteeu am senzatia ca-mi linisteste mintea si-mi aranjeaza fiecare gand la locul lui, exact ca si firele colorate de ata. parca am creioane colorate in mana. am vazut goblenuri care arata ca niste tablouri adevarate, nu au aspect vintage deloc. oricum pe mine nu ma preocupa afisarea lor, cat placerea de ale "colora" :)
ReplyDeleteda,stiu cum este...nu-i asa ca e amazing ce efect au culorile asupra creierului? "aprob pozitiv" ce ai spus in comentariul tau...si mi-ar place mult sa-ti vad goblenurile!
ReplyDelete