Friday, September 30, 2011

Shepard's pie

O mancare simpla, gustoasa si foarte satioasa. O gasiti in general in meniurile tavernelor, sau ale restaurantelor fara mari pretentii. Este un fel de mancare tipic britanic, care originar se facea cu carne tocata de miel. Mie imi place cu carne tocata amestecata vita-porc. Baza este deci carnea tocata amestecata cu legume, acoperita cu un strat destul de grosut de piure de cartofi, si coapta in cuptor. Un deliciu!



Ce ne trebuie:


Pt.2 portii cum vedeti in poza
Pt.umplutura:
600 gr. carne tocata vita-porc
100 gr. mazare
2 morcovi
1 ceapa
1 rosie
un catel de usturoi
arome (fie speciale pt. carne tocata, fie putem adauga noi ce ne place:coriandru macinat,paprika,etc)
sare,piper
Pt.piureul de cartofi:
600-700 g cartofi
120 ml. lapte (depinde de cum ii place fiecaruia consistenta piureului...daca-l vreti mai vartos, reduceti din cantitatea de lapte)
30 g unt
sare

Mod de preparare:


Se curata cartofii, se taie in sferturi si se pun la fiert intr-o oala astfel incat sa fie acoperiti de apa. Puneti un capac, se vor fierbe mai repede.

Intre timp pregatim umplutura: curatam zarzavatul si-l tocam marunt. Il punem la calit in 2-3 linguri de ulei. Cand ceapa devine translucida adaugam carnea tocata. Lasam sa se caleasca bine, adaugand cate putina apa sau fond de vaca din cand in cand. La sfarsit adaugam aromele dorite, sare si piper dupa gust.



Dupa ce s-au fiert cartofii varsam apa pastrand doar f. putin pe fundul oalei, adaugam untul si sarea si-i zdrobim bine. Nu-i bagati la mixer caci vor capata o consistenta ciudata, de pasta lipicioasa si cleioasa. Adaugam treptat laptele amestecand continuu si ne oprim cand obtinem consitenta dorita, sau mai adaugam lapte, in functie de cat de moale ne place piureul sau cat de mult lichid absorb cartofii.

Turnam umplutura intr-un vas pt. cuptor, acoperim cu un strat de piure de cartofi, si dam la cuptor pt. aproximativ 20-25 min. la 200 °.  Un pahar de vin de masa merge super bine cu aceasta mancare satioasa! sa aveti pofta!

Thursday, September 29, 2011

Tempura de vinete si zucchini cu sos vinaigrette in stil asiatic (Tempura of eggplant and zucchini with vinaigrette dressing Asian style)

Print Friendly and PDF
Cu aceasta reteta doresc sa particip la concursul "Cutitele ceramice ne usureaza munca de pe blogul "bucataresele vesele".

Aceatsa foarte simpla reteta va aduce o nota exotica si sofisticata pranzului sau cinei dumneavoastra. Daca aveti musafiri, ii puteti surprinde cu acest antreu gustos, dar foarte simplu si rapid de preparat.

Tempura este modul japonez de a face un pane. Se foloseste pt creveti sau/si legume. Este foarte asemanator cu modul european, totusi exista niste diferente, iar sosul vinaigrette cu un twist de soia caracteristic tarilor de la "soare rasare", va schimba un banal pane intr-un antreu rafinat.


Ce ne trebuie:


Pt. Vinaigrette:

2 galbenusuri + un ou intreg
1 lingurita mustar
2 lingurite sos de soia
1 catel de usturoi
2 linguri suc de lamaie
1 lingurita de zahar
3 linguri de ulei (de susan, de samburi de struguri sau de floarea soarelui)

Pt. tempura:

1 vanata
1 zucchini
1 lingurita amidon
2 linguri faina
120-150 ml apa RECE de la gheata sau puneti cuburi de gheata in apa

Mod de preparare:


Pt. sos: toate ingredientele mentionate (in afara de ulei) se amesteca bine, apoi la sfarsit se adauga uleiul si se omogenizeaza cu mixerul vertical.
Tempura: se amesteca amidonul cu faina, se toarna incet apa f rece, si NU SE AMESTECA MULT, chiar daca exista ceva cocoloase in aluat! Legumele se taie in cubulete marisoare, cam la aceeasi dimensiune (in functie de timpul de prajire), se sareaza, NU se dau prin faina in prealabil, ci se inmoaie direct in aluatul subtire de tempura. Ideea este ca stratul de aluat, trebuie sa fie f superficial, legumele si/sau crevetii pastrindu-si astfel culoarea de leguma proaspata, nu absorb prea mult ulei, deci sunt f usor de digerat, si isi iau gustul mai mult din sos, nu din pane cu ou. Se prajesc in baie de ulei la 180° (verificati temperatura ca sa nu ardeti legumele) pt. cateva minute. Nu aglomerati prea multe legume in acelasi timp in timpul prajirii. Se scot pe o farfurioara acoperita cu servetele de bucatarie, se lasa la scurs, si se servesc calde. 

Tuesday, September 27, 2011

Cocos cu vin (Coq au vin)

Print Friendly and PDF
Azi am sa postez o reteta special pt. albinuta Alice! Pentru ca i-am promis o reteta de coq au vin, pe care o asteapta, dar pe care din lipsa de timp nu stiu cand o sa o pot prepara ca sa o prezint cu poze. Am sa postez doar reteta in sine, si ca sa  nu las postarea fara poze, si pt. ca Alice este o mare iubitoare de natura, flori si verdeata, am sa postez cateva fotografii cu gradina noastra care stiu ca i-ar place lui Alice tare mult.




Deci: coq au vin

Ce ne trebuie:

un pui, spalat, uscat si taiat cam in 8 parti
200 g ciupercute
200 g aspargic (asa se cheama blubii de ceapa?) sau cepe shallot
3 catei de usturoi
120 g costita afumata
3 linguri de ulei
30 ml. coniac pt. flambat
500 ml vin rosu cu aroma puternica (cotes du rhone folosesc eu in general la mancare, sau Beaujolais, dar ca vin romanesc nu stiu ce sa va sfatuiesc)
250 ml supa de pui
patrunjel tocat
1 crenguta cimbru uscat
1-2 foi de dafin
50 g unt

Mod de preparare:

Ungem cele 8 bucati de pui cu sare si piper. Pregatim slaninuta si legumele (le curatam si le taiem in bucatele-cubulete, feliute).

Incingem uleiul intr-o craticioara, si punem cubuletele de slaninuta la prajit pt.cateva minute. Adaugam ceapa taiata fin,usturoiul si feliutele de ciuperci. Le lasam cateva minute, apoi le scoatem din craticioara si le punem pe o farfurie.

Prajim mai intai pulpele, apoi pieptul de pui in ulei, pe ambele parti, cand sunt gata le flambam cu coniac. Turnam apoi vinul rosu si supa de pui si lasam sa dea in clocot. Cand a clocotit, adaugam costita, ciupercile, ceapa si usturoiul. Faceti un buchet garni cu crenguta de cimbru si foile de dafin, si puneti-l in sos. Lasati sa se lege sosul, pe foc mic, cam o ora.

Dupa ora, scoatem bucatile de pui, buchetul garni, slaninuta si celelalte legume din sos. Punem din nou sosul pe foc, si cand da in clocot, adaugam cele 50 g unt RECE, de la frigider!!!, in bucatele, in sosul fierbinte, si amestecam cu telul continuu.

Cand s-a topit untul dam cratita de pe foc, punem puiul inapoi in sos, garnisim cu patrunjel proaspta taiat fin, si servim! Acest tip de sos, chiar cand se reincalzeste, trebuie sa avem grija sa nu mai clocoteasca. cel mai bine, incalziti-l la microunde. Ii urez succes albinutei daca opteaza pt. reteta mea, si sa ne tina la curent cu rezultatul.


Monday, September 26, 2011

Supa crema de conopida (Cauliflower cream soup)

Print Friendly and PDF

O supa fina, cu gusturi si arome subtile, potrivita inaintea unui pranz copios, sau pe  post de masa de pranz la serviciu. In general aceasta supa se serveste cu creveti roz deasupra, dar mie imi place sa arunc cateva seminte de chimen care-i dau un twist super interesant!



Ce ne trebuie:


O conopida potrivita
2 cepe potrivite
Un fir de praz
Un buchetel "garni" (cateva frunze de foi de dafin, cateva ramurele de rozmarin,dou-trei ramurele de cimbru uscat - legate impreuna intr-un buchetel. Se foloseste pt. sosuri sau supe. Il lasam cateva minute in sos, sau in supa sa dea gust, si apoi il scoatem. Astfel, nu isi lasa un gust amarui in mancare (daca sunt lasate pe tot timpul de gatire al supei sau sosului), si obtinem un aspect clar)
Un fir de telina (utilizam partea verde, dar merge si o felie de radacina de telina, taiata cubulete)
Fond de pui (supa de pui sau cub concentrat de pui)
Cascaval ras (cat doriti)
100 ml frisca de gatit (neindulcita si nebatuta)
Cateva seminte de chimen 
Un varf de cutit de nucsoara
Sare,piper 

Mod de preparare:

Din aceste ingrediente facem aproximativ 2 l de supa.

Curatam conopida si o taiem in buchetele mici, evitati pe cat posibil coditele buchetelor care sunt mai tari si  folositi floarea.
Taiem cubulete prazul, ceapa si telina. Le punem la calit pt. cateva minute in ulei sau unt, pe foc potrivit. Le inabusim bine, apoi turnam apa calda peste ele si le lasam sa fiarba. Cand zarzavatul este aproape fiert, adaugam fondul de pui si buchetelul aromatic, si mai lasam sa dea in cateva clocote. Dam supa deoparte.
Scoatem zarzavatul din supa si il pasam fie cu mixerul vertical, fie la blender, astfel incat sa obtinem o pasta. Peste pasta de zarzavat turnam frisca, amestecam bine cu lingura, si o punem inapoi in zeama (fara buchetelul aromatic de data aceasta - buchetelul si-a facut treaba, il aruncam :) ).
Amestecam bine cu lingura (oala nu se mai pune pe foc!), adaugam nucsoara, potrivim de sare si piper, adaugam cascaval ras si chimen, si servim! Daca vreti sa-i dati o nota proaspata punem sa punem putin patrunjel tocat deasupra, iar daca vreti sa-i dati o nota mai consistenta de masa de pranz in sine, putem sa aruncam cativa creveti roz deasupra (decorticati si gatiti, evident!) 

Friday, September 23, 2011

Friptura de vaca la tigaie, cu crochete de cartofi si sos de piper (Steak with potatoes croquettes and pepper sauce)

Print Friendly and PDF

Astazi va propun o reteta destul de simpla, un meniu care pe aici este considerat "clasic" si este reteta unui pranz de succes. Nici  un belgian vreodata nu o sa spuna "nu" la o buna bucata de friptura de vaca prajita in unt, cu sos de piper si crochete de cartofi! Doar ca friptura lor nu va arata chiar ca a mea, din simplul motiv ca ei manaca carnea mai mult in sange, iar eu...cat mai carbonizata cu putinta! dar pt.cine este foarte meticulos, si vrea friptura facuta ca la carte, iata aici timpii de gatire (cuisson) pt. o fripturica de vaca de cca 3cm grosime.


1. In sange (saignant) - 1 1/2 min. -  2 min. pe fiecare parte (asta inseamna ca temperatura carnii in interior este de 40°-45°)
2. Mediu (a point) - 2min.-3 min.  pe fiecare parte (temperatura carnii in inetrior 55°-60°)
3. Bine facuta (bien cuit) - 4 min. pe fiecare parte (temperatura carnii in interior 70°-72°)



M-am gandit ca sunt informatii utile pt. cine este meticulos, sau are un cult al carnii, cum trebuie facuta, ce gust sa aiba, etc. Inca cateva sugestii, sfaturi, trucuri, informatii despre friptura de vaca. ce carne cumaparam pt. o friptura de vaca buna? Nu orice tip de carne este potrivit pt. prajit in tigaie. Pt. astfel de friptura, trebuie sa alegem: rumsteak, chateaubriand, turnedos, filet mignon, T-bone, rib eye...si mai sunt cateva, dar astea sunt principalele. Nu va spun acum fiecare tip de carne din ce parte sau dintre ce coaste vine, va las pe voi sa aprofundati subiectul, sau daca sunteti interesate ma puteti intreba, dar va spun ca astea sunt cele mai potrivite pt. ce vrem noi sa facem in aceasta reteta. Ce vedeti in poza mea, este "a sasea coasta" asa se cheama aici, dar cele mai bune, mai untoase si mai moi fripturi le puteti face din filet mignon, chateaubriand si turnedos - dintr-o vaca intreaga se scot doar cateva kg, si atentie, aceasta carne este atat de fina, atat de moale, incat nu suporta timpul de gatire "bine facuta", daca o prajiti prea tare o stricati, va fi uscata si-si va pierde textura untoasa si fina. Eu am avut la nunta chateaubriand, si nestiind ce si cum, l-am trimis inapoi pt. a fi pus pe foc din nou...ei bine, am stricat friptura! deci, cele trei mentionate mai sus, se taie in portii ma groase de catre macelar, si nu se prajesc foarte tare. Daca nu suportati carne ain sange, va sugerez rumsteak, care este foarte gustoasa, si o puteti prajii mai mult.

Un alt "truc" al bucatarilor cand fac friptura de vaca: carnea trebuie sa fie la temperatura camerei inainte de a o praji in unt, nu direct de la frigider, se sareaza si se presara piper negru (mai grunjos) pe ambele parti, astfel se va forma o crusta crocanta pe carnita care va tine sucurile carnii inauntru.

Nu adaugati apa in timpul gatirii, dar aveti grija la foc (trebuie sa fie tare la inceput pana prinde carnea crusta si apoi mediu pentru a se patrunde carnea) astfel incat sa nu se arda untul in timpul prajirii (care este mult mai delicat decat uleiul), nu puneti capac peste tigaie, si  incercati sa nu intepati carnea cand o intoarceti in tigaie, utilizati o paleta). Carnea se intoarce doar o singura data de pe o parte pe alta.

Reteta pt. crochetele de cartofi am s-a dau in alta postare, deja am un post fooooarte lung, si oricum, crochetele mele din reteta aceasta au fost cumparate, deci o sa dau reteta cand le fac in casa.

Am sa va spun doar ca sosul de piper se face in tigaia din care ati scos friptura (nu spalati tigaia!!), mai scurgeti din grasime daca este prea multa (puteti sa tineti fripturica calda la cuptor, in 40°, acoperita cu folie de aluminiu, sa nu se usuce), adaugati 150 ml frisca nebatuta si neindulcita (frisca de gatit), mai adaugati putin piper si sare (daca e nevoie!), cateva boabe de piper verde marinat (nu din cele tari), si cam asta e! Puteti sa mai puneti in sos patrunjel verde tocat, daca va place, sau putina nucsoara....ii puteti da "twistul" dorit!

In rest, urati-mi succes, pentru ca  azi am o petrecere pt. 525 de persoane, am de facut un gratar maaaaare, si suntem doar trei  persoane. Ieri toata ziua am facut mici  din 75 de kg de carne tocata de vita, deci va dati seama!! Este primul meu "job" de o asemenea amploare, si am un milion de enervi in stomac!
Va tin la curent cu rezultatul!

Thursday, September 22, 2011

Gorgonzola cu pere, nuci si rucola (Gorgonzola with pears, walnuts and rucola)

Nu sunt multi "membrii" in fan clubul branzei Gorgonzola, si asta datorita gustului foarte pronuntat al gorgonzolei, si din cauza mirosului usor neplacut. Daca totusi stim alchimia combinantiei perfecte, gorgonzola ne poate surprinde placut cu delicatetea si finetea sa, cu bogatia savorii sale. Para este cea care scoate "aurul" din gorgonzola, gustul nucilor pe fundal ii da robustete si consitenta, iar rucola aduce prospetime, si o nota de "condiment" acestei incredibile combinatii. Cireasa de pe tort este balsamico, care ajuta rucola si para sa-si desavarseasca gusturile.

Iata un antreu cu care va puteti surprinde musafirii, sau care poate aduce o nota festiva unui pranz de duminica, mesei de craciun, sau pur si simplu cand aveti chef. Bonus: se prepara suuuuuper rapid!!


Ce ne trebuie:


Gorgonzola
Salata rucola
Nuci
Para curatata de coaja (proaspata sau la conserva)
Balsamico
Nu am dat cantitati la aceasta reteta, pt. ca nu cred ca e nevoie, combinati elementele dupa gustul Dvs.!

Cum se prepara:


Se face un "patut" din foile de salata mai marisoare, se dauga para taiata cubulete, faramite de gorgonzola (nu exagerati cu cantitatea de branza folosita!), de nuci, stropim cu cateva picaturi de balsamico, apoi mai adaugam cateva frunzulite mai micute de rucola, mai mult pt. aspect, si servim! Cu incredere si pofta!

Print Friendly and PDF

Wednesday, September 21, 2011

Costite de porc in sos chinezesc (Chinese spareribs)


Print Friendly and PDF


Cui nu-i place mancarea chinezeasca? Cui nu-i plac costitele de porc? Am aici o minunata reteta de coasta de porc in sos chinezesc, simpla si rapida!

Ce ne trebuie:

Coasta de porc (fara condimente si neafumata)
Ulei de prajit - daca prajiti costitele in wok (ca la carte) cel mai bun este uleiul de arahide, din cauza rezistentei sale la temperaturi inalte
Un ardei gras
O ceapa potrivita
1+2 Sos de soia
2 linguri de zahar brun
1 lingura de sos de stridii (oyster sauce)
1 lingura de vin alb
1 lingurita de amidon
Jumatate pahar de apa
In majoritatea retetelor chinezesti nu se pune sare, dar daca doriti...

Cum se prepara:

Taiem costitele una cate una, apoi le lasam la marinat intr-un sosulet din lingura de vin si una de soia (de aici 1+2, una pt.marinat si doua pt.sos) pt.20 min intr-un bol, la frigider. Intre timp tocam ardeiul gras si ceapa in bucatele mari (cam de 3-4 cm). Cand costitele s-au marinat, le prajim in uleiul incalzit inainte (cam la 180°) ca pt. cartofi prajiti, cam 3-4 minute (depinde de marime si grosime), dar ideea este ca trebuie prajite aproape total, dar nu foarte crocante. Le scoatem pe o farfurie tapetata cu hartie absorbanta de bucatarie.

Dupa ce le-am prajit pe toate (nu le aglomerati in wok!!, mai bine in mai multe ture decat toate o data, caci scad temperatura uleiului daca sunt prea multe si se fierb un ulei, nu se prajesc frumos), spalam wok-ul sau craticioara in care le-am prajit (nju prea merge in tigaie caci trebuie sa fie acoperite de ulei aproape in totalitate), si ne pregatim pt.sos.

Intr-un pahar amestecam sosul de soia; cele 2 linguri, lingura de sos de stridii, si cele doua linguri de zahar brun. Amestecam bine pana ce se topeste zaharul. Intr-un pahar, separat, punem o lingurita de amidon pe care o dizolvam in apa rece.

Infierbintam din nou wok-ul, punem o lingura de ulei in wok, cand sfaraie punem legumele pe care le amestecam continuu, si le lasam la prajit cam 2-3 minute, caci trebuie sa ramana partial crocante. 

Turnam peste legume amestecul de soia, stridii si zahar. Amestecam bine, adaugam imediat amidonul dizolvat in apa, si apoi imediat (trebuie sa fim foarte rapide!) adaugam costitele. lsam sa mai dea in cateva clocte, amestecam tot timpul astfel incat fiecare costita de porc sa fie "imbracata" in sos, mai potrivim de sare daca e nevoie (dar sosul de soia e foarte sarat in general), si servim cu o portie de orez.

Tuesday, September 20, 2011

Crêpe Normandie cu mere, sos cuberdon si inghetata de placinta de mere

Am inventat aceasta reteta pt. concursului de pe blogul Laurei Adamache, si...sper sa va placa, sper sa vin cu ceva nou! Dar mai intai cateva lamuriri, pt.cine nu stie si e interesat: Clatitele Normandice au ca specific faptul ca sunt insiropate (sau au in compozitie) cu Calvados - care este un brandy de mere (aha, iar mere!), si care este caracteristic zonei Normande din Franta. Promit ca nu o sa pun mult in desertul meu, doar vreo doua linguri, caci nu sunt mare amatoare de alcool. Cuberdonul este un "dulce" specific belgian. In traducere ar veni ceva de genul ("varful nasului", sau "nasuc"). Are pe exterior o textura ceva mai tare, iar in interior este gelatinos. Nu se exporta, datorita faptului ca interiorul incepe sa se zahariseasca cam dupa 2-3 saptamani, deci timpul de expirare este destul de mic, si se gaseste doar in Belgia. Gustul initial era de zmeura, dar acum exista cuberdon cu multe arome (de fructe). Sosul meu cuberdon este cumparat, are o textura de jeleu de zmeura, iar gustul este extaordinar de intens si parfumat, deci nu voi folosi prea mult, ca sa nu subminez gustul subtil si proaspat al merelor. Merele folosite in acest desert sunt Granny Smith si Jonagold. Metoda de a le face "compot" (asa se spune aici, desi nu are nimic in comun cu compotul romanesc, caci merele nu sunt fierte ci coapte in cuptor) am luat-o de la unul dintre patiserii de top din Belgia, daca nu o fi chiar no.1, si sper din toata inima sa fiu la inaltime si sa nu-i stric omului reteta cu un rezultat dezastruos. Merele Granny Smith sunt acele mere verzi, acrisoare si foarte crocante, motiv pt. care au fost alese pt. aceasta reteta, unde totul este foarte dulce, deci ne trebuie un gust complementar. Destul cu vorbaria, acum ne suflecam manecile si trecem la treaba!
Ingrediente:

Pt clatite:
250g faina
3 oua
250ml lapte
250ml apa minerala (carbogazoasa)
2 linguri ulei
un varf de cutit de sare
1-2 linguri de calvados sau orice alt brandy va place

Pt. compotul de mere:
3 mere Granny Smith
2-3 Jonagold
2 linguri de zahar
sucul de la jumatate de lamaie
o lingurita seminte de anason verde
1 lingurita de scortisoara pisata sau un betigas (ras, daca vreti sau intreg)
Cojile de la jumatea de lamaie folosita pt.suc
2 linguri de ulei sau unt de gatit

Sos cuberdon, sau alt coulis de fructe, chiar si jeleu, marmelada, dulceata, gem...dati aripi creativitatii dvs.!!!

Pt. inghetata cu placinta de mere: vezi reteta de inghetata de iaurt, plus 100g-150g de prajitura pandispan cu mere, sau placinta cu mere (eu am avut-o cumparata).
Frisca pt ornat.

Ne ocupam mai intai de compotul de mere. Se taie merele cubulete, se dau prin ulei sau prin untul de gatit, apoi se pun intr-o craticioara,si se presara zaharul deasupra. Adaugam zeama de lamaie, si cojile, taiate fasii. Intr-o punguta pt ceai punem semintele de anason si scortisoara, si asezam punguta deasupra merelor. Putem sa le coacem la cuptor, la 200° pt.45 de minute, amestecand regulat, sau sa le inabusim la foc mic (asa cum am facut eu in cazul de fata, ca sa economisesc timp)




Pregatim aluatul pt. clatite, dupa metoda clasica. Faina intr-un bol, facem o gropita la mijloc unde punem oule. Amestecam bine-bine, apoi adaugam uleiul si laptele, apa cu bule (ajuta mult sa iasa clatitele pufoase) si calvados-ul, sarea...si avem un frumusel aluat pt. clatite (eu am folosit jumatate din ingrediente)

Prajim clatitele in foarte putin ulei sau unt de gatit....tigaia trebuie doar unsa cu grasime (sau plita de facut clatite)
Presaram zahar pudra, si ornam cu putin sos cuberdon...nu prea mult...
Incercam sa punem merele intr-un turnulet (mie nu prea mi-a iesit).
Adaugam puuuutiiina inghetata de placinta de mere...frisca, din nou cuberdon, si VOILA!
Acum, pt. inghetata de placinta de mere (eu am avut-o facuta deja cu cateva zile in urma, si uitasem de ea, dar mi-am amintit la momentul oportun:)) deci, preparam inghetata de iaurt ca in reteta pt. inghetata de iaurt, apoi , inainte de a pune compozitia in masina de inghetata, o bagam la blender, impreuna cu placinta (sau pandispanul) cu mere taiata bucatele, si mixam pana devine o pasta perfect omogena. Apoi in masina de inghetata sau direct la congelator. E super buna...eu am gustat-o mai intai intr-un "icecream parlor", celebru in Brugge pt. inghetata sa, Da Vinci, si apoi am incercat sa o re-creez. Mi-a iesit destul de aproape de "adevar", as putea spune cu o nota personala (din cauza iaurtului, cea de la magazin nu era pe baza de iaurt).
Sper ca v-a placut!


Print Friendly and PDF

Inghetata de iaurt cu dulceata de cirese (Yogurt icecream with cherry sauce)


Nu cred ca trebuie sa va mai conving de cat de buna este aceasta inghetata...si nici de faptul ca "merge" in orice anotimp...:). Si pt. ca postez aici si reteta de dulceata de cirese, va promit ca in curand voi posta niste retete deosebite de dulceata. In vara care tocmai a trecut, am avut o scurta vacanta pe care am petrecut-o in sudul Frantei (Cannes, Frejus, Nice) dar si in Saint-Remy de Provence. Acolo am gustat cea mai extraordinara tarta (cu ficat de gasca-o delicatesa!!!), la o pitoresca "terasa" specifica Provence-ului, care se numea "Fiicele patisierului" (poate am sa postez ceva poze), unde doua surori serveau creatiile tatalui. A doua zi a fost musai sa mergem si la magazinul tatalui care se numea "Tatal meu este patisier" unde am servit din nou (pe post de mic dejun) tarta minunata (chiar am folosit termenul de orgasm culinar ca sa-mi exprim recunostinta pt. bunatatea ingurgitata), dar si o cafea, si niste dulceturi cum nu mai gustasem pana atunci (ca de exemplu: smochine si vanilie) si pe care am incercat sa le recreez. Voi impartasi rezultatele cu voi!

Ingrediente:

Pt. inghetata:
200 g iaurt gras (nu folositi dietetic, sau fara grasimi pt. ca este prea acru, plus ca daca iaurtul nu are destula grasime, inghetata va avea prea multe cristale de gheata)
100 g zahar
un plic zahar vanilat
2 galbenusuri
100 g frisca nebatuta
100 ml lapte

Pt.dulceata (daca nu vreti sa o cumparati)
1 kg cirese curatate de samburi
1 kg zahar
1 plic zahar vanilat
Zeama de la o lamaie, plus ceva coaja rasa pt.aroma

Mod de preparare:

Amestecam galbenusurile cu zaharul, plus zaharul vanilat si le mixam bine, pana ajung o pasta de culoare deschisa.

Punem laptele la fiert, dar nu-l lasam sa dea in clocot!! Dam oala la o parte de pe foc chiar inainte de a clocoti si turnati amestecul de galbenusri cu zahar peste lapte, le puneti inapoi pe foc, la foc foarte mic, si amestecati continuu, ca sa nu dea in clocot! Aceasta mixtura va deveni un fel de spuma, pe care o dam la o parte de pe foc dupa 3-4 min. Lasam sa se raceasca.

Amestecam iaurtul cu frisca nebatuta, si turnam peste compozitia de lapte cu ou si zahar. Turnam in masina de inghetata si urmam instructiunile masinii pt a face inghetata. Daca nu avem masina de inghetata, amestecam foarte bine ingredientele de mai sus dupa cum v-am aratat, turnam compozitia in forme si o punem la congelator. Trebuie totusi sa fim constienti ca inghetata va avea cristale de gheata, nu va fi la fel de fina ca cea facuta la masina, dar zic eu ca se merita oricum. :)

Dulceata de cirese se face astfel: dupa ce am spalat, curatat de codite si scos samburii din cirese,le punem la foc mic cu zaharul, plus zaharul vanilat, zeama si coaja de lamaie (fara niciun pic de apa!), si le lasam sa fiarba pana scad bine, dar nu foarte tare. Testul pt. dulceata este asa: inmuiem o lingura in dulceata, o punem pe o farfurioara, lasam cateva secunde, si ridicam lingura din farfurie. Fundul lingurei trebuie sa se lipeasca putin de farfurie, iar dulceata sa fie usor cleioasa. Daca dezlipim lingura cu greutate, inseamna ca am lasat dulceata pe foc prea mult, si nu prea mai avem ce sa-i facem (eu nu stiu nuciun remediu). Daca dimpotriva, dulceata nu se incheaga bine (ciresele sunt prea apoase) se poate ajuta cu intaritor de dulceata, eu stiu de pectina (sper ca se cheama asa si in romaneste) care este un produs natural ce ajuta la intarirea dulcetii. Nu va sfatuiesc sa folositi alt tip de inaritor (decat cei specifici pt dulceata), nu faceti improvizatii (cu gelatina de pilda) ca nu o sa va mai iasa dulceata, ci un jeleu ...sau ceva de genul asta!

Revenind la inghetata, cand o punem in cupe, turnam deasupra dulceata de cirese si ne bucuram de asa o combinatie divina de gusturi!

Monday, September 19, 2011

Salata Niçoise






O salata care poate fi facuta in orice anotimp, cu o savoare deosebita, refrishanta, plina de vitamine, si datorita faptului ca are pestele ca ingredient principal, foarte light pentru cine are grija la linia siluetei.
Se poate servi cu un sos vinaigrette facut in casa, orice dressing dorim, sau...fara!

Ingrediente (pt 2 portii):

O salata verde - foi intregi
Un gogosar murat taiat patratele
4 rosii cherry taiate in sferturi
2 oua fierte tari
10-12 masline negre
O jumatate de ceapa mica taiat foarte fin, foarte marunt
Cateva feliute de castravete verde
200 g fasole verde la conserva sau oparita (blanching)
Coditele verzi de la o legatura de usturoi verde
300-400 g ton natur
5-6 fileuri de ansoa in ulei
Sare, piper

Pt. vinaigrette:

2 lingurite de mustar
2 linguri de otet
1 lingurita (nu prea plina) de zahar
sare
4 linguri de apa
4 linguri de ulei
Putin usturoi verde tocat marunt, doar coditele (o lingura)

Mod de preparare:

Mai intai ne ocupam de oparirea fasolei verzi. De ce se oparesc anumite legume? Pt. ca astfel isi pastreaza culoarea, textura, savoarea, si raman putin crocante. Punem un vas cu apa la foc, si presaram ceva sare in apa. Cand a fiert apa, aruncam fasolea verde in oala, si o lasam sa fiarba 2-3 minute. Trebuie sa avem pregatit un vas cu apa rece gheata (poate chiar cu ceva cuburi de gheata in ea), si dupa cele 3 minute de fiert, scoatem fasolea, o scurgem bine, si imediat o punem in apa rece-rece, astfel oprim procesul de gatire, si isi pastreaza textura crocanta.

Asezam frunzele de salata pe fundul farfuriei, apoi adaugam gogosarul taiat marunt. Urmeaza tonul scurs bine, peste care se presara ceva sare, piper, ceapa taiat marunt, rosiile taiate sferturi, castravetele verde, iar pe margini se orneaza cu felii de ou fiert si masline negre. Peste toate acestea se adauga fasolea verde oparita, deasupra ei fileul de ansoa, iar la sfarsit, presaram coditele verzi de usturoi tocate marunt. E bine sa pastram ordinea pe care o sugerez aici, deaorece astfle se creaza o combinatie buna de gusturi, cu baza acrisoara (de la gogosar). Daca puneti gogosarul deasupra tonului de exempleu, acesta isi va lasa din acreala in ton si-i va anula din savoare asa, iar salata de la fund,pe de alta parte, nu va avea mult gust. Asa, gogosarul isi lasa putin acreala in salata verde, imbogatindu-i savoarea, iar tonul isi pastreaza savoarea sa subtila, ajutata de sare, piper si ceapa tocata. Nu adaugati sosul decat inainte ca salata sa fie servita, astfel legumele se pastreaza fresh si crocante!

Pentru sosul vinaigrette precedam astfel: Frecam mustarul cu zaharul, sarea, otetul si piperul, apoi adaugam apa. Amestecam bine, dupa care adaugam uleiul si la sfarsit, patrunjelul sau bucatale de codite de usturoi verde, tocate foarte marunt.

Saturday, September 17, 2011

Ciorba de salata (Lettuce soup)

Tocmai am terminat de facut o minunata ciorba de salata. Se pare ca este ardeleneasca la origine, dar eu stiu sa o fac de la mama care e bucuresteanca get-beget.  La noi in familie este un fel de traditie aceasta ciorba, ne place enorm, si incerc sa o gatesc cat de des posibil, caci pe langa gustul super bun, este o bomba de vitamine datorita verdeturilor in care abunda (ne place deasa,deasa!). Altfel, din punct de vedere al caloriilor....eiii...hai sa spunem ca nu este periculos de plina de calorii, dar nu este nici ciorbita de dieta! Poate fi baza unui pranz destul de sanatos si satios!

Ce ne trebuie:

O salata mare
O legatura de ceapa verde
O legatura de usturoi verde
Un morcov
Fond de pui (fie un cub, fie supa concentrata de pui - 150 ml)
100 g slaninuta afumata
2 oua
O lingurita de faina
3-4 linguri de otet de mere
2 linguri ulei
Sare, piper

Mod de preparare:

Punem uleiul intr-o oala de 2 sau 3 litri, si apoi pe foc. Tocam marunt ceapa verde, usturoiul, morcovul si slaninuta afumata, si le calim pentru 2-3 minute in uleiul incins. Adaugam salata verde, care a fost curatata, spalata foaie cu foaie, si rupta cu mana in fasii medii.O calim foarte putin, maxim un minut, caci scade foarte tare la calire, si vrem sa mai ramanem cu ceva verdeata in ciorba!:)

 Adaugam apa calda amestecata cu fondul de pui, sau cubul de pui topit in apa calda, pana se umple oala .Lasam la fiert, cu capac, aproximativ 25 min. pana ce zarzavatul este fiert bine (incercam cu furculita).

Dizolvam lingurita de faina in jumatate de pahar de apa rece, pe care il turnam in ciorba si lasam sa dea in cateva clocote.

Luam ciorbita de pe foc si o lasam sa se "aseze" putin gusturile.

Facem o omletica dintr-un ou pe care o taiem in bucatele mici, si pe care o vom adauga cand ciorba este gata, la sfarsit.

Celalat ou il batem ca pentru omleta, il amestecam apoi cu otetul, luam cu polonicul ciorbita din oala si o adaugam incte in oul batut. Daca facem aceasta operatie prea repede, sau daca turnam oul direct in ciorba, acesta se va transforma in faramite de omleta din cauza diferentei de temperatura dintre ciorba fierbinte si oul batut la temperatura camerei, iar ideea  este ca oul batut sa dea un aspect laptos, uniform, si o culoare frumoasa ciorbitei.

Punem sare si piper dupa gust, sau mai adaugam otet daca ne place mai acrisoara. Am auzit de variante in care aceasta ciorba este acrita cu lamaie sau bors, dar mie mi se pare ca orice ce altceva decat otetul ii strica gustul. Adaugam si omleta, si o lasam 10 minute sa i se aseze gusturile. Nu o mai dam in clocot cand o reincalzim!!
Nu are egal de buna ce este!

Thursday, September 15, 2011

Quiche de somon afumat (smoked salmon quiche)


Quich-ul este unul dintre preferatele mele pe linie culinara! Este intotdeauna delicios, poate fi preparat in "n" variante, are un timp de preparare aproximativ redus, si poate fi preparat de oricine, oricat de incepatori sunteti in ale bucatariei.

Astazi avem reteta unui quich cu peste, fooooarte gustos, dar promit sa vin cu mai multe retete in viitorul apropiat, caci nu as putea sa nu va delectez si cu un quiche Lorraine, despre care multa lume are doar cuvinte de lauda atunci cand gusta varianta mea.:)

Ce ne trebuie: (ingrediente pt doua portii)

Un pachet de aluat foietaj
120 g somon afumat (in pachet, feliat)
2 oua
100 g cascaval ras
un varf de cutit praf paprika (nu foarte picant)
un varf de cutit de nucsoara
patrunjel tocat fin (o legatura, sau jumatate de legatura, dupa cum preferati)
sare si piper dupa gust

Cum se prepara:

Ungem forma cu unt apoi aranjam foietajul in forma, astfel incat forma sa fie frumos acoperita. Taiem surplusul de pe margine, sau daca va place un aspect mai asimetric, lasam marginile neregulate. Intepam cu furculita foietajul din loc in loc, ca sa nu se umfle prea tare cand este copt. Preincalzim cuptorul la 180° apoi punem foietajul in cuptor petrnu aproximativ 10-12 min.

Intre timp tocam somonul cubulete  (dar pastram cateva fasii pentru a le pune deasupra), tocam patrunjelul marunt, radem cascavalul, batem oul ca pentru omleta, adaugam in omleta nucsoara, paprika, sarea si piperul. Scoatem foietajul de la cuptor (va avea consistenta putin crocanta dar nu este total copt). Punem cubuletele de somon in forma, adaugam cascavalul ras si patrunjelul, apoi turnam desupra oul batut si fasiile de somon afumat, si...la cuptor cu el!! Inca aproximativ 20-23 minute la 180°.  Verificati ca oul sa fie inchegat, sa  "tremure" precum o piftie cand miscati usor forma.

Sunt sigura ca o sa aveti pofta si ca familia va fi incantata!!!!