Tuesday, November 1, 2011

Mancare de gutui (Quince stew)

Mare bucurie, MARE!! Dupa 10 ani pe aici, in care mi-am pierdut speranta ca voi mai gasi asa ceva (dar nu cautam eu unde trebuie!) am gasit gutui!!!! Am dat o raita prin piata de la Bruxelles, una dintre cele mai mari si mai aglomerate din Belgia, piata in care mergem foarte rar, din cauza misiunii imposibile de a gasi un loc de parcare in zilele de piata, dar pe care ne riscam sa o vizitam cand ne e pofta tare de telemea, branza de burduf, cabanosi, mici, savarine, kaizer, muraturi, bors....sau orice altceva romanesc...Si, daca tot eram acolo am cumparat si o gramada de legume si condimente cu mult mai ieftine decat in zona flamanda, printre care, mare mi-a fost bucuria, se numara si 2 gutui! Acum, de ce am cumparat doar doua....cand astea tin o iarna intraga...nu as putea sa va spun de ce,m-am zapacit complet probabil, si din cauza asta!!

Acuma, din cate imi amintesc eu, nu am fost niciodata mare fan mancare de gutui. Asta intamplandu-se in copilaria mea, caci de atunci nici ca am mai mancat, dar cum intre timp gusturile omului se schimba, si acum sunt mare fan combinatii carne-fruct, m-am gandit eu asa ca ar trebui sa-i mai dau o sansa mancaricii asteia, drept pentru care mi-am sunat mama sa ma puna in tema cu reteta ei preferata. Mama o face fara carne, eu am imbogatit reteta si cu ceva puiut, si pot sa va spun ca subtila aroma a gutuilor, gustul lor acrisor inconfundabil, alaturat puiului innabusit in propriul suc, cu "touch" de rozmarin...no comment!!! Aceasta atat de clasica reteta romaneasca (??cred...sau balcanica, in orice caz) ar putea sta pe meniul oricarui restaurant si ar face fata onorabil pretentiilor oricui!



Ce ne trebuie:

O gutuie potrivita
500 g piept de pui taiat in patru
2 linguri de zahar pt caramel
100 ml apa calda
1 lingura rasa faina
o crenguta de rozmarin
ulei pt prajit
sare;piper

Mod de preparare:

Se taie gutuia felii, nu prea subtiri, dupa cum vedeti in poza, si se curata de samburi si de cotorul tare.
Se prajesc feliile de gutuie in 3-4 linguri de ulei, pe foc potrivit, pana se inmoaie si capata o culoare aurie. Se scot bucatelele de gutuie si se lasa la scurs.

In acelasi ulei prajim bucatelele de pui, asezonate cu sare si piper, iar alaturi, in ulei, punem si crenguta de rozmarin sa aromatizeze uleiul. Dupa ce a capatat o culoare aramie, picuram putina apa in tigaie, punem capacul si lasam puiul la foc mic sa se inabuse. 

Alaturi preparam caramelul astfel: lasam zaharul sa se topeasca, intr-o craticioara antiaderenta, la foc mic. Cand s-a topit si are o culoare perfect aurie ( aveti grija sa nu se arda caci va avea un gust amar), turnam 100 ml apa calda peste el si-l lasam sa se dizolve complet.

Punem feliile de gutie peste pui, adaugam si caramelul si lasam sa dea intr-un clocot.

Dizolvam lingura de faina in putin apa rece, si o adaugam peste compozitia de pe foc, si lasam sa fiarba putin pana se ingroasa. Potrivim de sare si piper. Transferam totul intr-un vas pt cuptor si lasam la 190°-200° pentru aproximativ 15 min. (timpul de gatire difera de la un cuptor la altul). 

Serviti cu pofta!

8 comments:

  1. Ce pofta mi-ai facut cu asa o mancare.Te pup!

    ReplyDelete
  2. cred ca se intampla ceva cu noi in fata gutuilor ca si eu m-am bucurat enorm de mult cand le-am gasit DAR tot 2 mi-am luat, ba chiar Vlad m-am intrebat daca nu vreau mai multe. Eh, pana acasa am mancat una si cu cea ramasa am facut briose si gata cu gutuile mele. Nu pot sa zic cand am regretat ca am plecat doar cu 2 :(

    ReplyDelete
  3. pai sa cumperi si pt o mancarica, ca tare e buna, speciala....eu una sunt incantata la maxim de mancarica asta!

    ReplyDelete
  4. da Alinutzika...;)super-super!

    ReplyDelete
  5. Trimite si la mine citeva gutui, ca ultima oara am mincat cind eram insarcinata, adica acum vreo 7 ani... doar din astea am poftit si am gasit, dar acum nu mai vad nicaieri... Hmmm, ce as minca si eu un pic din mincarica asta gutuioasa...

    ReplyDelete
  6. Draga mea, esti invitat cu mare placere!! Oooo,tot stai bine, eu inainte de mancarica asta, mancasem in copilarieultima oara gutui, si e ceva timp de atunci!!! Te pup mult Daniela!

    ReplyDelete